sâmbătă, 20 martie 2010

Un punct de reper in haosul realitatii {Dumitru Istrate-Ruseteanu}

Iata ! Dragii mei un alt ECOU marca, Dumitru Istrate- Ruseteanu, care alaturi de multe altele, va umple paginile cartii : Poemul celor sapte {O viata ... un om ... o antologie}
"Confratele Dumitru Negoita, a primit de la divinitate canonul, de a cerceta cu gandul in timp pentru a cunoaste originile lucrurilor,a activitatilor si practicilor umane.
Pentru a duce la bun sfarsit o asemenea nevointa, a fost necesar sa se inarmeze pana la sange cu energie,ambitie si lipsa de scrupule.
Sigur, la prima strigare, e posibil sa i se aduca acuzatia ca sub pretextul scrisului, isi ascunde tentatia utopica de a fugi din real dintr-un motiv, pe care nu avem de unde sa-l stim.
Dimpotriva, Dumitru Negoita, sapa in timp, apuca de parca-i dus de luna, carari pierdute in timp si reuseste in cartile sale sa reconstituie un real dominant fata de care se afla in raport de exclusivitate.
Nevoia de a scrie a autorului, nu e data de un capriciu sau dorinta meschina de a epata cu orice pret, ci e posibil datorita unui impuls inascut pe fondul unor necesitati, altele decat cele de conservare.
Fara indoiala,riscul sau este enorm,intrucat efortului de a se inalta in spirit, i se vor impotrivi mereu, instinctele elementare ale unor semeni.
Cand, intr-un anume punct sensibil de pe cararea pierduta,intalneste un erou, sufletul lui prinde agitatia primordiala a magmei, incearca prin scrierea alti carti {Uscand o lacrima} sa-l treaca pe erou, de la simetria statica la aceea dinamica: sa coaguleze materia intr-o structura de existenta vizibila: intreprindere deosebit de riscanta,ce impune existenta unui receptor adegvat.
Marea reusita a scriitorului, Dumitru Negoita, cred ca este atunci cand face sa reverbereze propiile idei, sa le imbine in fraze simple,generoase,in senzolii concrete, palpabile,dureroase.
Candva, impreuna cu un alt confrate, am incercat sa extragem din cartile autorului de care fac vorbire,plasmuiri poetice reusite, dovada ca Dumnezeu il tine intr-o permanenta stare creatoare.
Nu in ultimul rand am constatat ca pentru Dumitru Negoita, scrisul are si o functie terapeutica, un plus de vigilenta in prevenirea unei alterari, a echilibrului psihic ce-i posibila oricand si orcui, intr-o lume ce evoluiaza cu pasi uriasi spre ... autodistrugere.
Sub acest aspect scrisul lui, Dumitru Negoita, poate fi considerat un punct de reper in acest haos premeditat al realitatii "
Dumitru Istrate - Ruseteanu